Eu şi Pittiş

Păi… ce să zic… cum a fost şi când a fost?..

A fost atunci, eram student din ăştia care mai iau o chitară în mâini şi-i mai gâdilă strunile, gâdilind altor urechile, şi dacă pe atunci erau mai în uz casetele audio, am zis că vreau să-mi cumpăr o casetă cu Pasărea Colibri. Era albumul „În căutarea cuibului pierdut”. Am trecut o dată pe alături. Era. Am trecut a doua zi. Mai era încă. Şi mi-am luat banii şi am cumpărat-o. Şi ştiu precis că dacă mai are/avea cineva această casetă în Chişinău, atunci poţi să-i numeri pe degetele de la o mână. Nu ştiam absolut cine e acolo şi ce cântece vor fi, darămite să realizez că vor trece ani şi… ei, dar despre asta spun mai încolo. Vroiam pur şi simplu să ascult o formaţie din România care, uite, a realizat un album şi a apărut cumva nu ştiu cum şi la Chişinău. Îmi amintesc că magnetofonul cela mânca banda şi dacă e să o verific acum cu atenţie, anume această casetă, atunci s-ar vedea la început că e oleacă boţită.

Dar să vezi! Ascultare apoi toată vara.

Aplauze, chiote… pentru că aşa se începe… şi…

„Bună seara prieteni, bună seara tuturor!..”

Şi acum acest album rămâne unul din preferatele mele, chiar dacă, recunosc, nu-l mai ascult cum îl ascultam, deşi respectul este garantat, adică mi-a plăcut unitatea albumului, ca dintr-o bucată, cântecele, aranjamentul ăsta cu aplauzele, dar să pot să vorbesc la modul efectiv, la justa valoare, a impactului, influenţei, emoţiei transmise/primite de la recitarea acelor poezii de către Florian Pittiş, cred că n-aş putea. Pur şi simplu m-a copleşit. Impresia a rămas de atunci. Cum să zic, ce-i frumos şi lui Dumnezeu îi place. Este aşa o vorbă. Iar mie tocmai mi-a părut că expresivitatea ceea, intonaţia, caracterul vocii, e ceea ce reprezintă artă, la modul cel mai serios, şi e ceea ce reprezintă dăruire pentru ca un oarecare nu ştiu cine şi nu ştiu când să asculte şi să rămână frapat, dacă înţelegi despre ce vorbesc, şi să spună „Daaa!…”

Normal, am scos o grămadă de acorduri, stând cu magnetofonul alături şi apăsând play, stop, rew, play, stop, play. Aha, aici sună aşa, aici e deja alt acord. Acum parcă nici nu e interesant, ai dat un search pe internet, ai dat un print şi poftim, piesa-i gata, cântă dacă poţi. Ei, dar de cântat aşa toţi îs buni.

Despre poezii nici nu mai zic. Le-am învăţat pe toate pe de rost, păstrând expresivitatea, ritmul…
Bine, nu pe toate. 😉

“Ciripituri”? da, albumul ăsta îmi place, la fel. Chiar şi “Cântece de bivuac”, deşi se simte altfel. Şi în genere vroiam să zic că Florian Pittiş era precum sarea în bucate, era precum condimentul fără de care mâncarea nu are gust, era sufletul formaţiei Pasărea Colibri.

După ce Florian Pittiş a plecat din formaţie, interesul meu pentru Pasărea Colibri a scăzut simţitor. Nu zic, fiecare cu gusturile sale, sunt piese bune şi pe albumul “Încă 2000 de ani”, dar… mă rog.

Însă recent am privit un spectacol pe dvd, “Ducu Bertzi & Florian Pittiş În Concert”.

…Şi iată că Ducu şi-a strâns prietenii la vremea ceea şi a anunţat că dă concert.

Bucureşti, Sala Amfiteatru a Teatrului Naţional, 3 aprilie 2006.

Florian Pittiş –
în prim plan. Cine nu-l cunoaşte, sa-l cunoască. Iar cine-l ştie, să se dea mai aproape şi să-şi ciulească o dată în plus urechile.

Un spectacol de muzică folk şi poezie excepţional şi remarcabil, pe care am placerea să-l re-privesc şi re-ascult, cel puţin fragmente, de fiecare dată când dau în ospeţe pe la mine careva prieteni.

Şi vorba lui Creanga “nu ştiu cum alţii, dar eu…”
…când aud de Pittiş, dau sunetul mai tare şi ascut urechile, că aici ceva trebuie să fie!

Un decor simplu şi e firesc aşa să fie pentru un astfel de spectacol, câteva lumini, câteva cărţi, un patefon, patru scaune şi, deci, patru artişti, pentru care o sală întreagă de oameni au venit sa-i vadă şi să-i asculte.

Un cântec de început şi-apoi Ducu Bertzi îşi prezintă invitaţii.

Câteva melodii, cântare în unison, aplauze… şi… iată! iată! acelaş

“Bună seara prieteni, bună seara tuturor!”

Şi de câte ori am ascultat mai înainte aceste interpretări! Şi pentru a câta oară mai privesc, ascult, şi-mi place!
Sigur, atmosfera şi dispoziţia oricărui concert, oricărui spectacol, nu se poate reda în câteva cuvinte, sau oricât de multe ar fi, pentru că una e să ştii, alta e să poţi, una e să auzi, alta e să vezi, una e să citeşti, alta e să trăieşti evenimentul, întâmplarea, clipa.
Şi în acele clipe a fost un concert de zile mari.

Florian Pittiş a fost elementul cheie, fără de care acel concert, IMHO, n-ar fi avut gustul şi splendoarea unui eveniment deosebit şi excepţional, ce l-ai dori să-l revezi tocmai pentru interpretarea inconfundabilă şi expresivă a acelor poezii, că tot stai gură-cască atâta timp cât le recită. Cum am mai zis, asta o zic eu, dar oricine poate privi şi-şi face propriile păreri.

“Postu-i gata,
trag oblonul…”

O. K.
18.04.2011

Anunțuri

2 responses to “Eu şi Pittiş

  • rainbow

    o poveste pe care voiam nespus de mult s-o aud …frumos, traita cu emotii intense, cu batai de picior in podea si din palme in miez de noapte sau de zi..,poate
    de Pittis te indragostesti, sorbindu-i cuvintele cu nesat, aromatele sale cuvinte, vocea lui melodioasa si dragastoasa..un om care a iubit viata si-a adus culoare in viata altora, cunoscundu-l mai devreme sau mai tarziu, dorul de al reasculta nu moare nicioadata..o voce inimitabila de cei(cel)care nu depun suflet atunci cand recitesc barem o fraza de-a intelectualului si originalului FLORIAN PITTIS…multumesc povestitorului ca mi-a oferit sansa sa-l cunosc/ascult cateva zile si nopti pe Pittis…nemuritorul Pittis!!!

    • Kliushin

      E o „poveste”, de fapt, pe care demult vroiam sa o spun, numai ca ba una, ba alta, dar asa si nu reuseam. Si ar mai fi trecut o zi inca, apoi doua, ani ar mai fi trecut, dar daca nu ma apucam acum sa o spun, asa si avea sa ramana doar in constiinta mea. Acest blog e si el o destainuire, o parte a gandurilor, impresiilor etc etc proprii, si iarasi daca trebuia odata si odata sa fac niste referiri la niste oameni care au avut careva influenta in modul meu ulterior de gandire/comportament/activitate/etc (si totusi sa nu se inteleaga ca orice as face, ar fi scoala aceluia sau aceluia; am si eu „apucaturile” mele, ca orice om), atunci iata un exemplu. E stiut lucru ca Muzica (sau Arta in general) a influentat (si continua sa influenteze) multa lume. Pe acest subiect se scriu si teze de doctor, fara gluma. Nu conteaza ce asculti, rock, disco, pop, jazz, latino, techno, trance, punk, rap, electronic, folk, metal, funk, reggae, simfonica, alte atatea si atatea curente si stiluri, cert e ca dupa un anumit fel de input apare/se creeaza un anumit fel de output. Si bine, am scris pe o pagina de pe blog si alte interese muzicale, dar macar printr-un post suplimentar sa elogiez un Artist, al carui nume pentru mine ramane remarcabil.
      Desigur, toate se spun in limita celor vazute, auzite, caci daca ai fi vazut/auzit la viata ta doar un cantec, doar un film, doar zece, hai, albume muzicale, si doar catevaiprezece filme, sau daca ai fi citit doar vreo doua-trei carti, e firesc sa spui ca anume din acestea ceva acolo si iti place.
      Nu ma pot lauda poate cu tone de carti citite si containere de albume ascultate, desi am ascultat si eu ceva muzica la viata mea, insa daca era cazul sa o spun odata, atunci o spun acum. Florian Pittis pentru mine e cu siguranta ceva mai mult decat un nume intr-o lista cu preferinte muzicale.

      Pe de alta parte, parca nici mare fan nu ma pot numi. Adica am vazut odata la o trupa muzicala niste criterii dupa care se evoluau fanii si in asemenea conditii, adica, nici nu ma inscriu in concurs, lol.

      Multumesc si eu pentru comentariu.
      Sau hai sa zic altfel.
      La „multumescul” tau:
      Cu placere!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: