Tril

Caut sâmburi prin cenuşă de cultură omenească,
Să-i sădesc şi să rodească, bucuria mea să crească.
Tu îmi zici că toate-s noi când, de fapt, toate sunt vechi,
Iar de-ai şti tot vechiul, noul nu te-ar mai mira nici bechi.

Deci, mă miră-miră-n forme numai noi
Pentru că-s frumoase, cum noi amândoi…
Şi mă-ncântă-ncântă cu un gust de frag,
Cu un tril de păsări, pentru că mi-e drag.

Se zice că stejarul falnic veacuri multe dăinuieşte,
iar iarba de la an la an se schimbă-ncet, trecând uşor.
Dar dacă nici o frunză în primăvară nu-nverzeşte,
Se trece şi acel stejar, că e şi el un trecător.

Şi numai iarba încolţeşte
Şi creşte verde orişicând.
Şi numai iarba dăinuieşte
încetişor, pe-acest pământ.

O.K.
MMXII

Anunțuri

Comments are disabled.

%d blogeri au apreciat asta: