Te iubesc, femeie,
ori de câte ori
îmi găseşti o cheie
să mă urc la nori.
Te iubesc, femeie,
sufletu-ţi curat
îmi găseşte-o cheie
să fiu împăcat.
Mă găseşti întruna,
ce-i al tău, e-al meu.
Eşti tu una Luna,
Soarele sunt eu.
Alta eşti, eu – altul,
însă într-un vers;
Cerul şi Pământul
într-un Univers.
august 2006
* * *
Eşti o femeie, eşti o floare,
Dar şi oricine-ai fi şi eşti,
Emani căldură, dând culoare
Întregii clipe când zâmbeşti.
Eşti o lumină între stele,
Că parcă dacă nu ai fi,
De-al razei dor, vorbele mele
Ar începe-a asfinţi.
Eşti acel măr, fapt pentru care
S-a zis că e subiect tabu.
Iar eu aşa, la întâmplare,
Mă mai întreb să muşc sau nu?
Te uită, totul luminează
Când graţios pe stradă mergi
Şi-n jurul tău iradiază
A tinereţe când alergi.
Eşti o cireaşă, o căpşună,
Dar şi o caramelă eşti,
Cuminte, rea, bună, nebună,
Dar te iubesc şi mă iubeşti.
O. K.
30 noiembrie 2010
Aidoma 