Tag Archives: mulţumesc

Balada

 

Aşadar,
s-a mai vb, s-a mai auzit, repetarea – mama cunoştinţei, ştiut lucru,

dar şi mie mi-au plăcut cum se arată aici ultimele postări, plus că am şi adus aminte mai înainte… şi oare ştie… cine ştie?…

CUM A FOST?

A fost bine!))) Greluţ, adică nu uşor, dar bine.

Nu ştiu, nu am chef acum să vb despre asta, poate altă dată, adică în detalii, dar câteva mulţumiri ar trebui să le zic.

MULŢUMESC

Alic, pentru… dacă zic tot, n-or să creadă, dacă zic ceva anume, nu e doar aceea… aşa că pentru faptul de a fi realizat acest lucru împreună… fără de tine ar fi fost chiar greu. Aşa că respect, prietenie, omenie, succes, izbândă şi în continuare!

Oleg (Star M Records), pentru înregistrare. Varianta asta îmi place mult, spre deosebire de cea, chipurile, mixată. La drept vorbind, credeam că altfel va fi, dar cum am convenit, împreună mai vedem. Pentru ajutor, de tot felul, la modul cel mai serios!

Andrei, pentru că din greul zilei cu tot felul de probleme, a venit să ne ajute la înregistrat poeme.)

Mmm… să nu uit,
Vitea pentru că ne-a ajutat cu maşina,
Veronica, da, ne-a dat laptopul,
Radu, păi cum altfel, aşa!), pentru că ne-a împrumutat un Gibson Les Paul ™ Studio Model şi tot felul de pedale,
Sorin, pentru cele 12 corzi ale chitării lui şi pentru tamburină, precum şi pentru inimă deschisă,
până la urmă şi lui Nicu Alifantis, pentru că a aruncat această tamburină atât de potrivit la concertul de la Chişinău, încât la această înregistrare a ajuns la mine))).
Sergiu (syozza), pentru bună dispoziţie.)

La ai noştri…

şi-apoi să nu se supere alţii, care s-ar regăsi aici, pentru că bineînţeles mai sunt… aşa că şi lor, dar

schimbăm placa.

Dată: 14 iunie 2012

Locaţie: Chişinău

Componenţă: Oleg, adică eu, şi Alic.
Alic – chitară electrică, chitară acustică.
Mie – ce mi-a rămas, chitară electrică, tamburină, tobe, voce.

Vedeţi şi voi. S’il vous plait!
Am vrut ceva să facem.
Deocamdată atât.

Mulţumesc!

O.K.
MMXII.VII.XXI

Anunțuri

Cocteil de cuvinte

La cei deştepţi le dau să se mai împrostească,
iar la cei proşti – să se-ndeşteptăţească.
Iar tu, cum vei privi şi cum vei vrea să-ţi pară,
să le primeşti aşa…, adică într-o doară.

Căci dacă eşti deştept, te uiţi la astea spuse
ca la prostii de-un ban, de vânt ce sunt aduse.
Şi-ţi pare totul vechi şi demult întrecut,
chiar dacă vers de ăsta pân-acum n-ai văzut.

Şi-ţi pare că e apă bătută mult în piuă.
Şi cu lectura-i nu vezi de ce ţi-ai pierde ziua.
Şi, totuşi, stai aproape să vezi ce-i mai departe,
dorind să ştii cu ăştilalţi cu ce eu m-oi împarte?

* * *

Cu ăştilalţi eu vorbesc, de parcă sunt ca dânşii,
iar alteori le spun destul de delicat.
Şi, totuşi, ei ascultă şi-mi pare că întrânşii
un firicel de gând, dar, totuşi, s-a mişcat.

O fi, poate, şi forma, adică rândul ăsta-n rimă,
sau cine oare ştie ce poate a mai fi?
Dar cât vor sta s-audă un om cum se exprimă,
le mulţumesc acum şi-atunci le-oi mulţumi.

Vă mulţumesc! Dar… sincer, nu cred şi mie-mi pare
că-al scrierii talent e prea sus ridicat.
Încerc doar să mai fac din fraze ordinare
cocteil de-un substantiv şi-un simplu predicat.

O. K.
Chişinău,
23 februarie 2009