Tag Archives: Vama Veche

Folk You! 2011

Festivalul “Folk You! Florian Pittiş”, ediţia VII-a, 21-24 iulie 2011, Vama Veche, România.

Atenţie!
Acesta nu este un articol pentru ziar, sau un reportaj doldora în epitete, comparaţii şi alte figuri de stil pentru o compunere la liceu, de aceea forma lui, mai degrabă, redă impresiile personale, subiective, ca într-un jurnal de bord, pe alocuri poate destul de sec descris, dar barem vreo notiţă să fie. Cu titlu de excepţie, însă, cel puţin până acum în postarea articolelor, acesta va cuprinde fotografii, din punctul meu de vedere, mai grăitoare decât alte cuvinte, deşi şi cuvintele vor completa uneori imaginile, împletindu-se şi formând un tablou, o descriere şi o impresie mai apropiate de ceea ce a fost.
Totuşi, ceea ce şi cum a fost, au văzut şi auzit doar cei care au fost.

Înainte de a posta acest articol, am explorat internetul, blogosfera, şi am observat că sunt suficiente articole pentru a-ţi face o impresie anumită despre acest eveniment.
Şi e ştiut lucru că festivalul, perpetuând, an de an, va acumula fel de fel de recenzii, va crea o mulţime de impresii pentru mulţimea de iubitori, pentru cei prezenţi şi nu doar. Dar pentru că la această ediţie am fost şi eu, zic, vreo două-trei cuvinte să scriu, să nu fie chiar trecut aşa cu vederea.

În primul rând vreau să remarc faptul că am fost printre puţinii, din miile prezenţi la festival, din altă ţară decât România. Am văzut că erau pe plajă, sau se plimbau prin sat, tineri şi din Bulgaria. Dar din Republica Moldova eram doar eu în orizontul meu de vedere, iar dacă şi erau mai mulţi, puteai să-i numeri pe degetele de la o mână, maximum două (poate în prima zi când au evoluat Zdubii?). Şi asta m-a făcut să mă simt, bineînţeles, un pic mai special, chiar dacă despre acest festival auzisem de mai înainte şi demult vroiam să merg. Şi nu e chiar atât de uşor să beneficiezi de viză, apoi cheltuieli, dar mai ales aşteptare… Dar odată ajuns acolo pentru a simţi atmosfera unui eveniment marcat Florian Pittiş, m-am contopit cu mulţimea de vizitatori, spectatori, iubitori de folk, de rock, şi mi-am instalat cortul pe nisip printre multe altele pe plajă, lângă mare, şi patru zile, seară de seară, mă delectam cu muzică de calitate. Şi nu exagerez sau înfrumuseţez lucrurile.

Vreau să zic că m-am familiarizat cu argumentul pentru care organizatorii au inclus în program şi nişte trupe/interpreţi care nu au nimic în comun cu folkul.
Mişcarea de rezistenţă” şi “Folk You! Florian Pittiş”, aşadar, nu presupune doar un om cu o chitară pe scenă.
Am mers special, însă, la acest festival pentru a asculta cum se cânta pe vremuri şi am vrut să văd ce se mai cântă azi, cu referire la folk, bineînţeles.

Înainte de a posta fotografiile, vreau să remarc ce mi-a plăcut cel mai tare şi ce nu mi-a plăcut.

Acest Festival poartă numele lui Florian Pittiş. Puţini însă au fost cei care au amintit de el.
Totul se schimbă şi această axiomă a servit drept motiv pentru invitarea şi includerea în program şi a unor trupe rock, jazz, hip-hop. Dar tocmai Florian Pittiş a stat la bazele organizării acestui Festival, dar şi a promovat diferite forme artistice de exprimare, înţelegând că nimic nu e veşnic, iar folkul, pe vremuri fiind una din formele exprimate ale unui manifest, acum e acompaniat sau chiar schimbat cu alte genuri/stiluri muzicale.
Cred că dacă s-ar fi pregătit şi prezentat pe acele ecrane nişte materiale despre Florian Pittiş, despre creaţia sa, cel puţin succint, şi pentru ce a luptat/optat, ce a promovat şi ce a vrut să valorifice, poate nu s-ar fi ajuns la faza cu huiduiala. Dar mai ştii? Oricum, dacă Festivalul poartă numele acestui om şi artist, se putea organiza ceva, ca oricine venit acolo, chiar şi pentru prima dată, să plece acasă deja cunoscându-l şi cunoscând valorile pentru care acest Festival şi această Mişcare de rezistenţă asupra prostiei revărsate se organizează.

Au cântat interpreţi cunoscuţi şi umblaţi prin lume şi prin scene, dar şi interpreţi, aşa-zis, nou-nouţi, unii mai tineri, alţii mai în vârstă, care mai populari, care mai aplaudaţi, care mai chemaţi la bis, care mai puţin. Pe unii îi ştiam şi eu, pe alţii nu. Dar cred că la categoria folk clasic, deşi n-a fost acolo nici o categorie şi nici un prezentator, cel mai tare m-a impresionat cu vocea sa, dar şi melodicitatea pieselor, Magda Puşkaş. O fi poate şi din cauza că în ultima vreme am ascultat muzică din anii ’60-’70? Posibil. Dar după ea nici Zoia Alecu şi nici Alina Manole cu atât de cunoscuta Lună pătrată a ei nu prea m-au mişcat.
În schimb am fost pur şi simplu compleşit (şi „încântat” e puţin spus!), dar deja de o trupă din altă categorie pentru care „Mişcarea de rezistenţă” îşi poartă numele. Şi aici este vorba despre formaţia Basorelief.

Cât priveşte acele momente când pe ecrane arătau fotografii cu Florian Pittiş, Vali Sterian, Tatiana Stepa, şi toată mulţimea de oameni adunaţi cântau în unison cântecele, vers cu vers… – de nedescris,.. copleşitor de frumos şi tocmai ţi se ridica părul în cap când auzeai pe toţi flocoşii ceia cântând în jurul tău „Doamne, vino Doamne! Să vezi ce-a mai răma-a-as din oameni…” sau „Hei voi, care-aţi fost odată tineri, hei voi, care ştiţi ce-i omenesc, nu contează cât de lung am părul. Important e cât şi cum gândesc!”

„Lume, lume, soro lume,
Lume, lume, soro lume,
De ce eşti prea rea de gură,
De ce ne priveşti cu ură?
Vinovaţii fără vină
Cer să se facă
LUMINĂ!”

2 august 2011

P.S.
Revin cu poze.

Iată-le:

P.P.S.

Cam aşa a fost, dar asta foarte-foarte pe scurt.

Anunțuri