2020, rămâi în istorie

În acest an, 2020, în majoritatea domeniilor economiei naționale nu prea au existat posibilități de a face mari realizări.

Secetă. Un an în care nu s-a făcut roada.
Țineți minte?
„Iarna-i grea, omătu-i mare, –
Semne bune anul are”…
Dar anul trecut ia omăt de unde nu-i.

Pandemie și tot ce a urmat din cauza ei.
La capitolul ăsta atâta s-a vorbit, enorm, giga, tera bytes de informație numai pe Facebook, TV, încât nu e cazul să mai adaug și eu ceva. Ne-a afectat pe toți. Și grav. Totul online. Totul la distanță. Totul închis.

Alegeri prezidențiale. Unii se bucură de rezultat, alții nu, dar dincolo de asta, alegeri înseamnă milioane cheltuite.

Nemulțumiți actorii,
Nemulțumiți agricultorii,
Dar dacă ai sta să vezi mai bine, toți sunt mai mult sau mai puțin nemulțumiți.

Și eu, ca fiecare, am trăit și trăiesc vremurile astea. Nu îmi propun să sensibilizez pe cineva. Ce ar însemna un like sau o distribuire? Că e cineva de acord? Da, știu. Dar la cine e altfel?

Spuneți-mi voi, de ce așteptați atât de mult Anul Nou? Că o să-l șteargă pe acesta și va fi altfel?
Of, să trag acum un hohot! Așteptați-l.
Am vrut să zic, „mult și bine”, dar numai „bine”, că nu e mult, doar încă o zi.
Ați uitat, probabil, și vă aduc aminte:
Nu aduce anul, cât aduce ceasul.
Iată ce vă doresc:
Să aveți ceasuri de astea, care să vă aducă în Anul Nou oameni, întâmplări, realizări, evenimente, lucruri, ce doriți și ce visați de ani de zile!

Totuși,
Nu vă îngrijorați dar de ziua de mâine; căci ziua de mâine se va îngrijora de ea însăși. Ajunge zilei necazul ei.
Matei 6:34

În lumea asta plină de egoism, invidie și răutate, se va găsi unul, doi sau câți, să-mi spună: dar ce, tu te-ai găsit mai deștept sau mai curat?
Eu pe cât de tare mă înalț în revelații, pe atât de mult mă scufund în cumpătarea lucrurilor. Și acest lucru nu este doar o metaforă. Sunt demonstrate științific oscilația undelor și fizica amplitudinilor. Îmi ajung căderile mele.

În ziua de azi, e suficient să zici că sărbătorești Crăciunul pe stil nou sau vechi și gata, ai pierdut jumătate din prieteni. E suficient să zici că îți place opera sau rock-ul și mai pierzi jumătate. E suficient să zici că susții fruntea politică (să nu zic stânga sau dreapta) și mai pierzi jumătate. Nu contează dacă crezi sau nu în cele scrise. Ceea ce există, există, văzut sau nevăzut, înțeles sau nu, indiferent de faptul că înțelegem, credem sau nu. Ce rost să zic că nu cred că într-un triunghi dreptunghic suma pătratelor catetelor este egală cu pătratul ipotenuzei? Mai spune la urmă că nu știu ce acolo… Și rămâi singur.

Măi oameni buni, fiecare șuviță de păr care zboară aiurea când o bate vântul, orice aluniță undeva pe obraz, orice rid pe frunte, orice cicatrice, anume orice „imperfecțiune” ne individualizează și anume prin aceasta suntem unici. Ce să mai spun atunci despre gândurile noastre?

Eu sunt „imperfect” prin gândurile și acțiunile mele. Dar în comparație cu cine? Păi, evident. Toți suntem diferiți. Exact așa e fiecare în comparație cu toți.

Dar din toată ciudățenia mea, originalitatea sau unicitatea, așa cum este și a voastră, cei care mai sunteți pe aici, vreau să vă mulțumesc tare mult pentru că apreciați și susțineți poate cine și ce sunt, dar mai ales ceea ce fac și ceea ce promovez.

Aidoma.
Nu cred să nu fi ascultat măcar vreun cântec.
Dar dacă totuși nu, vă zic.

În acest an care pleacă, cu greu, dar am lansat un album. Pentru mine este o realizare, totuși. Este nu doar efortul meu, dar este un proiect, căruia m-am dedicat cu suflet.

Pentru cei care au ascultat măcar un cântec de la început până la urmă, dacă măcar un cântec v-a rămas în minte, o melodie, un vers, înseamnă că nu a fost totul în zădar.

În tot tezaurul național și internațional de valori spirituale, referindu-mă aici în special la creațiile muzicale, nu există limite. Oricine poate orice să cânte și nimeni nu-i spune că i-a „ocupat teritoriul”, poate numai (în anumite cazuri) că i-a „preluat cântecul cuiva”, dar asta nu limitează deloc semantica celor spuse mai devreme. Există un infinit de cântece și universul ăsta muzical e în continuă creștere.

Iar acest lucru este și cel mai bun sau plăcut din ce poate fi; te-ai săturat de un cântec, asculți altul. Și ce bine e să ai alegere, inclusiv muzicală. Depinde de preferințele fiecăruia, desigur, dar dacă ar fi toate cântecele la fel, ai muri de plictiseală.

Nu se întâmplă să produci albume în fiecare an. Nu e nimeni de la noi cu așa realizări, să nu zic din lume. De la primul album Aidoma, în 2012, și până acum, a trecut ceva timp. Totuși anume 2020 ne-a oferit această șansă și sunt recunoscător.

Or, #Aidoma, prin creațiile sale, deopotrivă cu alte trupe/interpreți, contribuie, cred eu, la diversificarea spectrului muzical autohton. Asta mi-am dorit.

Ascultați aceste piese și părul dumneavoastră va fi moale și de mătase.
Măcar o glumă îmi permiteți, să nu fim atât de sobri și serioși.)

V-aș tot spune și ura,
Dar mă tem c-oi însera
Și nu sunt de-aici, colea,
Dar tocmai din Dobrogea,
Și v-aș spune încă multe,
Dar cine să le asculte?
Doar vă zic:
Să fiți mintioși
Și ciudați, dar și frumoși,
Norocoși și sănătoși!

LMA!

Regia, muzica, vă rog!